Viata mea nu este deloc palpitanta,iesita din comun.Poate este,dar in sensul plicticos.Fiecare zi este la fel.Si nelipsita actiune este cantatul la pian.
Chiar inainte sa scriu aceasta postare am avut o cearta cu mama pe acest subiect.Nu ma simt bine.Am racit.Tocmai acum cand ar trebui sa fiu afara,batandu-ma cu bulgari si facand ingeri in zapada,cum ar trebui sa faca un copil,asa ca mine.Dar nu,eu a trebuit sa racesc si,binenteles,sa stau in casa.Suuper!
Dece ma pune sa cant la pian cand nu ma simt bine?Adica,nu are niciun efect ce studiez atunci cand mi-e rau.E ca si cum nu ar fi fost.
Plang.Viata mea nu este asa cum mi-am dorit.Poate daca as avea niste parinti ca in filmele americane,niste prieteni care sa faca orice pentru mine,un iubit care ma sarute si sa ma stranga in brate cand mi-este frig,atunci da,m-as simti iubita.Dar cum nu am niciunul dintre acestia,ma simt ca ultimul om de pamant.Si adevarul asta este,nu ma simt iubita.
As vrea sa ma mut intr-o casa,numai eu,singura,sa ma mut la alta scoala,sa imi fac noi prieteni.Sa ma mut in alt oras,in alta tara,sa ma mut de aici,sa scap de banalitatea fiecarei zile.
M-am plictisit sa tot astept sa apara un baiat in viata mea.M-am plictisit sa tot astept ca un prieten sa imi dovedeasca ca ma iubeste.M-am plictisit sa-mi tot spun ca astia sunt parintii mei si ca nimeni nu si-i alege.
Am emotii.Sunt nerabdatoare sa vad ce imi rezerva orele de scoala de dupa vacanta.Sunt trista pentru ca voi avea un examen la pian si nu sunt sigura deloc pe mine.
Am nevoie de iubire.Asta imi lipseste din viata.Si asta este adevarul,am mare nevoie de iubirea altor persoane.Fie a familiei,a prietenilor,colegilor,iubitului.
Sunt mica.Am abia 13 ani dar ma simt foarte matura.Mi-ar placea sa ma mai pot juca cu papusile Barbie cu care obisnuiam sa ma joc atunci cand eram mica.Mi-ar placea sa mai iau totul in joaca.Mi-ar placea sa nu mai fiu constienta de problemele familiei mele.Mi-ar placea sa merg la gradinita.Si totusi,mi-ar placea sa nu mai fiu asa naiva.
Dar stiu,ca orice as face,nimic nu se va schimba.
Poate ca asa sunt nascuta eu,sunt facuta sa nu ma iubeasca nimeni.
Si asta nu e doar o stare de depresie adolescentina.Asta este adevarul.