Draga Lemon Lima,
Scriu acum,dupa cateva zile de la despartire,putin mai calma.Am reusit sa`mi adun cat de cat gandurile,desi sunt la fel de confuza cum eram pe 28.Am reusit sa trec peste momentul socant al parasirii si sa ma obisnuiesc cu faptul ca nu se va mai intoarce la mine,ca nu ma va suna sa`mi spuna "Imi pare rau,te rog intoarce`te la mine",ca nu va mai exista niciodata conceptul de "noi".Desi imi vine sa urlu,sa fumez,sa ma distrug in exterior,intratat incat sunt distrusa in interior,incerc din tot sufletul sa nu fac nimic prostesc si sa ma gandesc la sanatatea mea.
Stiu foarte bine ca va incepe scoala si ca ma voi reapuca de fumat,voi chiuli,voi face aiureli si voi incerca sa nu`l bag in seama,sa nu plang in fata lui si sa nu`i dau un pumn in fata fetei care se va da la el.
Incerc sa`mi repet de 100 de ori ca trec a8a si ca trebuie sa ma controlez,sa ma maturizez si sa invat pentru examene,dar pula mea...cine se poate gandi la scoala cand prietenul tocmai te`a parasit pe un motiv atat de prostesc ca al lui?
Incerc sa tac,sa nu dau drumul la tot ce gandesc acum,pentru ca stiu ce persoane citesc acest blog si chiar nu vreau sa stie fiecare ce gandesc in momentele astea.
Mi`e foarte greu,chiar nu stiu,inca cred ca visez si ca ma voi trezi cat se poate de curand dar,pana la urma,cat mi`as dori sa fie asa.
Ieri noapte l`am visat,am visat ca ne`am impacat si ma simteam la fel ca atunci cand eram cu el in realitate,acea euforie tipica celor 7 luni impreuna,dar apoi m`am trezit si mi`am dat seama ca e doar un vis,ca nu e adevarat.Am simtit aceasi dezamagire ca atunci cand il visam pe bunicul si ma sculam dimineata si`mi dadeam seama ca e mort.
Nu mai pot,pur si simplu nu mai pot.Stiu ca fiecare lucru bun are un sfarsit dar,ce dracu,nu ma asteptam ca sfarsitul nostru sa vina asa curand.
Cristina