Sunt in Germania si ma bucur k in sfarsit am gasit un computer k sa imi scriu aberatiile.


Dupa mai bine de 2 saptamani de cand a murit Michael Jackson remarc k durerea nu se atenueaza.Devine mai puternica,mai chinuitoare.

Stiti ce greu este sa stai intr.un autobuz plin cu oameni relaxati si sa nu te poti opri din plans pt k un nenorocit de sofer a dat radio tare kre acum rasuna cu melodi celebre ale lui Michael Jackson.Nici nu va puteti imagina.


Stiti ce greu este sa te opresti din plans chiar cand mama bate la usa camerei mele pt a evita intrebari gen "ai patit ceva" sau "ce s.a intamplat".


Stiti cum e sa nu te aline nimeni cand e cea mai grea perioada din viata ta?


Sunt 100% sigura ca nu puteti simtsi ce simt eu in momentul asta.


Si de.asta ii multumesc blogului.

Pt. k exista un loc unde itsi potsi scrie prelegerile,plangerile,suferintele,temerile,problemele.


Pt. k exista el si nu imi pasa cine comenteaza postarile de pe acest blog.