Te-ai dus.Ai plecat de langa mine si ai lasat un gol in viata mea.Si in inima mea.Ai plecat si ne-ai lasat pe noi toti in urma.Ai murit atat de repede si neasteptat incat inca ma mai dau cu apa rece pe fata ca sa stiu ca nu visez.Si tare as vrea sa visez.
De ce nu m-ai asteptat sa fiu langa tine?De ce a trebuit sa plec in alte tari chiar cand tu mai aveai putin de trait?Te-am vazut inainte sa plec,erai bine,erai sanatos,ce te-a facut sa nu mai suporti o boala?Cat de slaba era inima ta?De ce ai murit si nimeni nu te-a mai putut salva?De ce?De ce acum si nu peste 2,3,5,9 ani?Si ai tinut atat la mine.
Dar mi-ai lasat ceva.Un talent de care mi-am batut joc.Mi-ai lasat talentul pentru muzica si eu am zis ca nu imi place sa cant la pian.Si acum imi va fi dor de cantecele pe care le cantai tu.Si de asta iti promit ca ma voi face pianista,ca voi studia 4 ore pe zi,voi lua numai 10 cu felicitari la examen si sper ca astfel sa iti multumesc inzecit pentru talentul care a sarit o generatie,a mamei mele,tocmai la mine.
Si vreau sa sti doar atat:
Esti cel mai bun bunic din lume,un bunic care si l-ar dori oricine si te iubesc enorm,asa cum stiu ca m-ai iubit si tu.
Pentru ca stiu cat de mult ti-a placut "Lacul Lebedelor" si "Spargatorul de Nuci"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu